Mai departe, eventualii candidaţi sunt încredinţaţi de succesul în afaceri pe net: „Îţi ofer şansa să câştigi sume substanţiale de bani din confortul casei tale. Tot ce trebuie să faci este să trimiţi emailuri, petrecându-ţi două-trei ore pe zi în faţa calculatorului. Cu cât munceşti mai mult, cu atât câştigul va fi mai mare. 100-300$/ SĂPTĂMÂNĂ". M-am hotărât să-i scriu şi să aflu ce trebuie să fac pentru obţinerea unui venit suplimentar. Angajarea Cu o adresă de corespondenţă electronică proaspătă şi goală, i-am trimis - emoţionat, ca în prima zi de lucru - un mail „angajatorului" online, cu un mesaj anume la rubrica „Subiect". (Nu se face rabat de la astfel de reguli!) În scurt timp am primit primul set de instrucţiuni: scriere respectuoasă, la persoana a II-a, corectă gramatical, fără diacritice. Primesc şi mulţumiri pentru „încrederea acordată". Cu o rigoare de ceasornicar elveţian, mi se recomandă: „Citiţi cu atenţie informaţiile date. Este foarte important! Toate instrucţiunile vor trebui îndeplinite cu o maximă PRECIZIE, cum vor fi descrise mai departe". În site-ul muncii La primul pas aflu că munca va consta în următoarele: „1. Să puneţi anunţuri pe internet; 2. Să controlaţi de două-trei ori pe zi adresa de e-mail şi să trimiteţi la toţi mesaje; 3. Să ţineţi o mică bază de date pentru dumneavoastră cu cei cu care conlucraţi ca să nu vă încurcaţi în contacte; 4. De câteva ori pe lună să primiţi în portofelul dumneavoastră din internet banii pe care îi veţi câştiga, proces care va începe încă din prima zi de lucru. Astfel, toată munca se va limita la apăsarea tastelor de la calculator: Poştă, Copy, Paste, Răspuns, Trimitere". Ceaţa persistă şi după această explicaţie, nefiind specificat ce trebuie să trimiţi, dar sunt consolat că ceea ce fac îmi va oferi o „plăcere anume". Şi de această dată primesc avertizări că „în reţeaua de internet există mulţi escroci" şi asigurări că „această afacere e total legală, fără înşelătorii, fără legi încălcate conform constituţiei României şi a Moldovei". (Patronul meu o fi de peste Prut?) „Plăcerea" se face deodată simţită, când angajatorul mă anunţă că instrucţiunile nu costă nimic, sunt „absolut gratis", fără sponsorizări sau alte taxe. Plăcerea se transformă în extaz atunci când vine vorba din nou de bani: „Acesta e un proiect foarte reuşit pe internet, în care lucrează deja mii de oameni şi fiecare câştigă atât cât vrea, în dependenţă de cât timp oferă acestui proiect". Angajatorul începe să mă înveţe să câştig bani În capitolul „Pasul 2" primesc un link cu numele angajatorului în coadă. Îl accesez şi ajung pe un site de sondare a opinie publice în limba engleză. Site-ul colectează păreri despre alte site-uri, ca să le gâdile orgoliul şi să le ia bani. Numai că site-urile au, toate, legătură cu făcutul banilor virtuali. Pe prima pagină scrie ce bani pot câştiga: de la un dolar la 25 de dolari pentru fiecare sondaj online făcut, 1,25 dolari pentru fiecare prieten care se loghează şi bonusul de şase dolari la înregistrare. Introduc nişte date în site, cum sunt sfătuit, alegându-mi un nume de utilizator. Mai departe, pe pagina respectivă găsesc mai multe link-uri. (Mişcările îmi sunt ghidate minuţios de fişierul cu instrucţiuni pe care l-am primit de la îndrumătorul meu.) Fiecare link reprezintă un sondaj disponibil şi, prin urmare, îmi aduce bani. Cum procedez Dau click pe primul link, ajung în altă pagină, unde mi se oferă bonusul de şase dolari dacă voi continua. Click mai departe şi sunt atenţionat că voi vedea două câmpuri libere. Mă uit în instrucţiuni ce trebuie să fac: „Trebui să le îndepliniţi în limba engleză cu aprecieri despre site-uri. Pentru a vă uşura munca, vă ofer două răspunsuri pe care puteţi să le introduceţi: «It is an excellent site!/ E un site excelent! » şi «I shall advise it to all!/ Am să-l recomand tuturor!». Mai dau trei click-uri pentru ca aprecierile mele să ajungă la gazdele sondajului şi gata, am terminat primul pas. Merg mai departe şi ajung la pagina iniţială, de un verde aprins, mai atrăgător ca dolarul. Au mai rămas patru link-uri pe care trebuie să le dau gata urmând aceiaşi paşi, folosind aceleaşi aprecieri favorabile. „Pentru toate vizualizările veţi primi 26$". Fals! Am primit 27 de dolari, pentru că am prins un bonus al lunii octombrie, dar şi înscrierea la o tombolă al cărei premiu este de 500 de dolari. Pe site scrie că un tip cu numele RajenPa**** a câştigat acest bonus luna trecută. Ce norocos... Remuneraţia, după click-uri Prin urmare, sunt fericit că doar în 5 minute am făcut 27 de dolari. Numai că, aflu din instrucţiuni, „pentru primirea banilor în contul dumneavoastră trebuie să fie minimum 75$. Astea sunt cerinţele site-ului". Mă gândeam că, dacă într-o zi am făcut atâţia bani, am să câştig binişor. Însă m-am bucurat degeaba: după primul meu succes n-a mai apărut niciun sondaj, n-am mai avut de lucru două luni. Apoi am primit bomba, citind cu atenţie instrucţiunile de la rubrica „Întrebări frecvente": nu poţi câştiga mai mult de 550 de dolari pe an, şi nu nelimitat, cum mi-a promis angajatorul. Moştenirea unei „afaceri" de pierdut vremea Mai departe, am trimis linkul meu de înregistrare angajatorului, ca să primesc al doilea set de instrucţiuni. A sosit în zece minute. Nu, nu pot să revendic cei 27 de dolari câştigaţi în prima zi. Încasarea se face - prin diverse metode cunoscute în cazul tranzacţiilor pe internet - atunci când ajungi la 75 de dolari. Aflu, în continuare, că de aici înainte e nevoie să pun osul la treabă: „Trebuie să vă faceţi o nouă adresă poştală pentru participarea la proiect, pentru că veţi primi multe scrisori electronice şi există posibilitatea să vă încurcaţi în ele. Mai departe, trebuie să scrieţi un anunţ de angajare, ca şi al meu (de tipul celor postate pe internet - n.r.)". Vânătoare de şomeri Recomandarea angajatorului meu este să postez anunţuri de genul celor publicate de el pe site-urile cu locuri de muncă pentru fiecare oraş în parte. El a publicat şi-n ziare online, deci e harnic. Pentru ce trebuie să fac asta? „Când cineva îşi caută un loc de muncă, scrie mai întâi oraşul în care el trăieşte şi apoi pe cele de lângă el." Numai că, spre deosebire de anunţul lui, patronul îmi recomandă ca eu să-mi public numele şi neapărat telefonul, ca să arăt că sunt afacerist serios. Şi obligatoriu, la spaţiul cu cerinţe pentru viitorul angajat, sunt îndrumat să trec: „stăruinţă, atenţie, răbdare". Voi avea cert clienţi, iar eu trebuie să le răspund frumos, trimiţându-le instrucţiunile pe care le-am primit la rându-mi. Cam asta a fost tot. Sunt lăsat de capul meu cu mesajul: „Vă urez să aveţi succes! Şi încă ceva: nu staţi degeaba!" Concluzia? M-am transformat fără să ştiu - deşi intuiţia îmi spunea că nu aşa se câştigă un venit cinstit - într-un „postac" de anunţuri „Vrei să faci bani pe net?", pentru a-mi atrage colaboratori. Colaboratori care mi-ar aduce fiecare câte 1,25 dolari atunci când se înregistrează pe site-ul respectiv, pentru ca eu să ating pragul de 75 de dolari, fără de care nu pot încasa „salariul". Este doar unul dintre numeroasele exemple de „metode" de făcut bani care au împânzit mediul online. N-au nicio legătură cu sondajele online reale. „Acest sistem nu poate aduce încasări apreciabile" Valentin Mănescu, project manager al companiei Webecom, spune că sistemele de acest gen funcţionează după modelul „multi-level marketing", cunoscut şi la noi. Iar mecanismul de afiliere este următorul: cu cât un utilizator reuşeşte să convingă alţi utilizatori să îndeplinească o acţiune, acesta primeşte o anumită răsplată. „Ca specialist în marke-ting, pot spune că cele mai multe sisteme de acest gen nu pot aduce încasări apreciabile. Nu cred că se poate vorbi la nivel general de ţepe în acest domeniu, deoarece majoritatea utilizatorilor, în speţă cei aflaţi la nivelurile inferioare, nu vor depăşi pragul minim pentru a-şi încasa banii. Cei care au de câştigat sunt administratorii site-ului şi, de cele mai multe ori, cei care promovează acest tip de activitate", precizează Valentin Mănescu. Pe de altă parte, continuă el, funcţionarea site-urilor de acest gen - căci sunt şi unele serioase! - încalcă foarte multe principii de realizare a cercetărilor de piaţă: „Cei care trebuie să facă analiza datelor colectate nu vor putea niciodată să valideze corectitudinea lor. Lipsa unui eşantion reprezentativ va conduce la finalizarea unei cercetări care nu reflectă realitatea. Firmele care plătesc aceste cercetări o fac doar pentru a avea un anumit număr de respondenţi, nefiind interesate de calitatea datelor colectate". " Ca specialist în marketing, pot spune că cele mai multe sisteme de acest gen nu pot aduce încasări apreciabile." Valentin Mănescu project manager Webecom
Cum NU poti face bani pe net
miercuri, 31 iulie 2013
Cateva metode testate, ca sa nu faci bani pe net
Cum sa NU faci bani pe net
Multa lume cauta modalitati de a castiga bani online. Din pacate
insa, peste 90% din site-urile care promit sa te invete sa faci bani pe
net sunt de fapt niste smecherii care nu urmaresc decat propriul lor
castig. Majoritatea autorilor acestor site-uri ori sunt tepari, ori pur
si simplu nu inteleg acest domeniu si chiar cred prostiile pe care le
scriu. Deci inainte de a va explica cum puteti sa obtineti niste fonduri
in plus folosind internetul, va ofer o lista cu cele mai comune metode
gresite, de care sa va feriti:
1. Scrisori nigeriene. Aceasta teapa dateaza de prin
anii 90, de la inceputurile internetului; veti primi un mail de la o
persoana care pretinde ca a fost un lider politic prin Africa (de obicei
in Nigeria), care sustine ca a fost exilat in urma unei lovituri de
stat si ca trebuie sa recupereze sume foarte mari de bani de acolo, dar
(culmea!) are nevoie exact de ajutorul vostru; va cere doar o mica suma
pentru a putea face un transfer bancar si va promite in schimb milioane
de dolari. Singurul care face bani din chestia asta e tipul care a
trimis scrisoarea, care incaseaza acesti bani de la toti naivii care pun
botul si vor sa-l ajute.
2. Scrisori in lant. E o hotie veche, care dateaza
dinainte de aparitia internetului, fiind practicata si prin posta
clasica; practic, e o schema de ajutor reciproc, in care tu primesti o
scrisoare cu numele mai multor persoane (5 de obicei) carora trebuie sa
le trimiti cate o suma fixa de bani, iar tu vei trimite mai departe
scrisoarea altor persoane, punandu-te pe tine in capul listei si
eliminand ultimul din lista. Daca luam cifra 5 ca etalon, tu ar trebui
sa primesti bani (teoretic) de la 5+5*5+5*5*5+5*5*5*5*5+5*5*5*5*5*5 =
3905 persoane. Practic insa, vei ramane cu banii dati si buzele umflate,
pentru ca nimeni nu este atat de fraier incat sa-ti mai trimita tie
bani.
3. Plata pentru navigare (PTS – Paid To Surf).
Aceasta e una dintre cele mai populare forme de „a castiga online” pe
care le gasesti pe site-urile romanesti. Nu este neaparat o teapa (desi
exista si multe site-uri care nu platesc deloc), dar este incredibil de
ineficienta si stupida. Ideea e ca tu primesti bani pentru a naviga pe
internet, de la site-uri care au nevoie de trafic. Sumele pe care le
primesti sunt insa extrem de mici: 1 cent pe site de obicei, sau chiar
mai putin. In plus, ti se impune o anumita durata de timp care trebuie
sa o petreci pe o anumita adresa. Daca presupunem 30 de secunde timp
mediu pentru fiecare vizita si 1 cent primit, inseamna ca poti
(teoretic) sa castigi cam 1,20$ pe ora, deci cam 3,60 lei. Suma asta e
mai mica decat orice job clasic ai avea; in plus, nu ai cum sa stai 8
ore pe zi sa navighezi si niciun site de acest gen nu iti va livra atat
de multe site-uri de vizitat, de obicei exista limite si pauze intre
ele, astfel ca vei ajunge in final sa petreci zeci de ore pe net intr-o
luna pentru cativa dolari care nu-ti acopera nici abonamentul la
internet.
4. Plata pentru clickuri (PTC – Paid To Click).
Sistem care seamana oarecum cu PTS; se bazeaza pe ideea ca tu sa te
inscrii pe un site care sa-ti arate foarte multe reclame (bannere) pe
care tu trebuie sa faci click; pentru fiecare click primesti o suma de
bani (foarte mica – cativa centi). Teoretic toti castiga: si cei care
pun publicitate acolo, si site-ul intermediar, si tu. De fapt doar acel
site castiga ceva; firma care plateste pentru a-si afisa bannerele va
primi un trafic de foarte proasta calitate (mii de oameni pe care nu-i
intereseaza de fapt acea adresa si stau doar cateva secunde pe site),
iar tu vei primi doar cativa dolari pe luna in cel mai fericit caz
(pentru ca numarul de reclame este limitat), pierzand in schimb zeci de
ori pe net, vizitand site-uri idioate.
5. Plata pentru a citi mailuri (PTR – Paid To Read).
La fel ca in cazul PTS si PTR, te inscrii pe site-ul unei firme, ei iti
trimit mailuri de la diferiti sponsori pe care tu trebuie sa le citesti
si primesti niste maruntis. Inutil de mentionat ca vei castiga sume
infime, pentru ca nu ti se trimit prea multe mailuri, iti pierzi doar
vremea si-ti umpli casuta cu spam. Exista si variante in care esti
platit pentru a primi reclame prin SMS; principiul e cam acelasi si
castigurile doar iluzorii.
6. Plata pentru a scrie pe forumuri (PTP – Paid to Post).
Titlul spune cam totul: esti platit ca sa faci conversatie pe forumuri;
iti dai seama deci cam la ce sume te poti astepta. Din nou: timpul
petrecut facand asta poate fi mult mai util folosit, facand aproape
orice altceva.
7. Plata pentru a sta online. Conceptul pe care se
bazeaza aceste sisteme este ca unele companii sunt dispuse sa plateasca
pentru a-si testa site-ul pe diferite tipuri de calculatoare; tu iti
instalezi deci un soft care va ramane conectat la internet in mod
continuu si periodic va testa cate un site, fara sa afecteze prea tare
activitatea la la calculator. Sumele platite sunt insa ridicole; Gomez
Peer, de exemplu, ofera 10 centi pentru 20 de ore de stat pe internet.
30 de bani (in lei romanesti) ii poti obtine cam in 2 minute daca
cersesti in fata blocului.
8. Plata pentru a te juca (Paid to Play). Te inscrii
pe un site, joci tot felul de joculete tampite si-n acest timp sunt
afisate reclame la care tu te uiti (si eventual trebuie sa si dai
click); metoda este mare consumatoare de timp si aduce venituri
minuscule. In plus, sunt sanse mari sa nu-ti placa acele jocuri. Nu vrei
mai bine sa lucrezi ceva real?
9. Plata pentru a completa studii de piata. Unele
site-uri ofera mici sume de bani pentru cei care participa in diferite
sondaje de opinie (surveys); conteaza si profilul tau de consumator, pe
care trebuie sa-l completezi din start (iar in multe cazuri faptul ca
esti din Romania te scoate din joc de la bun inceput). Cei care totusi
platesc iti vor trimite putine astfel de chestionare, astfel ca in final
te vei alege doar cu cativa banuti.
10. Plata pentru cautari online. Unele motoare de
cautare ofera mici sume de bani (o fractiune dintr-un cent) pentru
fiecare cautare facuta prin intermediul lor; ei castiga din reclamele pe
care le afiseaza si linkurile sponsorizate pe care le pun la inceputul
listei cu rezultate. Din nou, problema o cunoastem: sumele sunt atat de
mici incat nu merita sa abandonezi google (sau alt search engine
preferat) si sa fii bombardat cu publicitate pentru niste bani de
aruncat in fantana arteziana.
11. Concursuri cu premii. Nu sunt toate de neglijat,
insa majoritatea nu merita luate in considerare. Iti folosesti mult
timp pentru a indeplini cerintele (de obicei esti pus sa aduci noi
oameni pe site si veti primi cu totii tone de materiale promotionale pe
mail in viitor) iar in final concurenta este atat de mare incat sansele
tale de a castiga sunt aproape zero (sau sunt chiar zero pe site-urile
unde competitia este trucata – si oricum tu nu poti verifica asta).
12. Scheme piramidale si sisteme MLM (Multi Level Marketing).
Acestea se bazeaza pe construirea unei retele, in care cei care intra
trebuie sa recruteze la randul lor alte persoane; teoretic, cu cat ai
mai multi clienti si colaboratori adusi de tine, cu atat castigi mai
mult. Practic insa, produsele vandute nu sunt deloc necesare, fiina mai
degraba „inventate” doar pentru a construi acest sistem, astfel ca este
foarte greu sa ai clienti din afara retelei, iar extinderea acesteia
prin recrutare este dificila, din cauza numarului limitat de cunostinte
si reputatiei proaste a firmei. Iar daca reteaua nu se extinde
exponential, castigurile sunt foarte mici, de cele mai multe ori fiind
depasite de suma platita pe produsele companiei, pe care trebuie
obligatoriu sa le cumperi pentru a te mentine in „afacere”.
Una dintre cele mai cunoscute astfel de firme este GDI (Global
Domains International). Aceasta e o schema de tip MLM integral online,
unde tu trebuie sa vinzi domenii cu extensia .ws, folosind un site pe
care ti-l faci la firma GDI (deci trebuie mai intai sa cumperi tu un
astfel de domeniu). Sumele pierdute nu sunt mari (ceva de genul 10$ pe
luna), dar ei mizeaza pe cantitate. E exemplul clasic de marketing pe
mai multe niveluri in care produsul vandut nu are nicio valoare, nu
satisface o necesitate reala. Nimeni nu are nevoie cu adevarat de un
domeniu .ws, decat cei care vor sa si intre in afacere, deci piata
potentiala e foarte limitata. Firma traieste din vanzarea cate unui
domeniu la milioane de nou-veniti, care apoi nu reusesc sa mai gaseasca
decat foarte putini sa-i inscrie „sub” ei. Afacerea este fara
perspective si lipsita de etica.
13. Sisteme HYIP, scheme Ponzi. Aceste escrocherii
(de tip Caritas) se bazeaza pe atragerea unui numar mare de persoane
care sa depuna bani pentru investitii in actiuni; primii care au
investit sunt platiti insa mult peste nivelul castigurilor reale
obtinute de pe bursa, folosind banii noilor veniti. Orice sistem de
acest fel se bazeaza pe o crestere exponentiala a numarului de inscrisi,
iar cand numarul investitorilor se stabilizeaza intreaga schema se
prabuseste si majoritatea celor care au venit la final isi pierd banii.
14. Investitii-fantoma pe bursa. Tot mai multe firme
care se pretind a fi de brokeraj isi fac reclama pe net, oferind
servicii de tranzactionare online (mai ales pe piata FOREX). O parte
dintre ele sunt legitime, dar trebuie sa aveti mare grija in ce va
bagati. Aproape toate iau comision pe fiecare tranzactie, deci nu
garanteaza un castig – normal ar fi sa perceapa doar o taxa pe
profiturile obtinute. Iar cele lipsite de etica fac numeroase tranzactii
zilnic, astfel ca banii investiti se imputineaza rapid, chiar si atunci
cand piata creste, deoarece comisioanele lor depasesc castigurile. Un
sfat care merita luat in considerare: nu va luati dupa zvonuri si
ponturi de moment, castigurile pe bursa se fac pe termen lung,
investitorii adevarati au planuri pe mai multi ani, iar sa castigi din
specula e foarte dificil si ai nevoie de multa experienta si noroc.
15. Jocuri de noroc. Pe netul romanesc se promoveaza
mai ales jocuri de tip casino – poker, blackjack (21), ruleta – dar si
altele cum e remy; reclamele spun ca vei primi un bonus de cativa zeci
de dolari la inscriere (sub forma de jetoane, evident). Se pot face bani
pe aceste site-uri? Da. Dar depinde norocul tau, doar d-aia se numesc
jocuri de noroc! Nu poti avea ca sursa de venit o metoda bazata pe
hazard. Jocurile de noroc provoaca dependenta si poti ajunge sa cheltui
foarte multi bani fara a avea vreun beneficiu, dar fiind mereu convins
ca esti foarte aproape de „jackpot”. Exista intr-adevar si profesionisti
care castiga la unele jocuri (cum ar fi Texas Hold `Em poker, care nu
este bazat in totalitate pe voia intamplarii), dar acestia sunt foarte
putini, au ani intregi de experienta in spate si merg pe principiul de a
lua banii celorlalti incepatori de la masa, nu a forta norocul (pentru
ca prima sansa o are intotdeauna „casa”).
16. Pariuri sportive. Domeniul este foarte popular
in tara noastra, miile de agentii din orase se inchid incet, trecand
activitatile pe site-uri online, unde costurile lor sunt mult mai mici.
Principiile sunt insa aceleasi: pariezi pe un rezultat sportiv, iar
sansele iti sunt intotdeauna defavorabile. Site-ul are un algoritm de
calcul, prin care ei ies tot timpul in castig. Nu ai sanse sa „bati
sistemul” decat daca ai relatii serioase pe la cluburile romanesti din
prima liga si cunosti blaturile care au loc. In rest, oricat de mult
te-ai ruga, ai spera si ai calcula, tot nu vei reusi pe termen lung sa
iesi in avantaj.
17. Materiale de self-help (auto-ajutorare). Nu
toate site-urile de dezvoltare personala sau auto-educare sunt degeaba
(de altfel chiar si acest site pe care esti acum are aceste doua
concepte in slogan); majoritatea insa supraliciteaza acesti termeni,
incercand sa va determine sa cumparati tot felul de materiale (carti,
CD-uri, PDF-uri) care va vor invata sa va imbogatiti rapid. Regula de
aur: nu exista „get rich quick schemes” care sa functioneze. Te poti
imbogati peste noapte doar daca joci la loto – si acolo sansele sunt
mici de tot. Dezvoltarea persoanala suna bine si multi se pretind a fi
guru; dar un om poate evolua doar daca are vointa proprie si foloseste
niste materiale rationale, bazate pe concepte testate si dovedite
stiintific. Pe de alta parte o buna cale de a te imbogati este sa-ti
infiintezi o secta si sa gasesti cateva mii de fraieri care sa te urmeze
si sa-ti dea toti banii…
In final, as vrea sa-ti pui o intrebare: cand citesti pe un site
despre o metoda-minune de face sute de ori pe zi, gandeste-te de ce
naiba a mai scris autorul acel articol? De ce nu face el acei bani, de
ce simte nevoia sa-ti spuna si tie? Pentru ca nu-i face! El castiga
cativa euroi amarati pentru tu pui botul si te inscrii pe acel site
folosind linkul lui de afiliat. Metodele cu adevarat banoase presupun
munca adevarata (nu facut clickuri aiurea si citit reclame) si nu impun
celor care le practica sa recruteze masiv noi membri, asa ca putini
scriu despre ele. De aceea, intotdeauna marea majoritate a site-urilor
despre „munca online” vor fi de fapt tepe sau gunoaie.
Vânătoare de şomeri
Recomandarea angajatorului meu este să postez anunţuri de genul celor
publicate de el pe site-urile cu locuri de muncă pentru fiecare oraş în
parte. El a publicat şi-n ziare online, deci e harnic. Pentru ce trebuie
să fac asta?
„Când cineva îşi caută un loc de muncă, scrie mai întâi oraşul în care
el trăieşte şi apoi pe cele de lângă el." Numai că, spre deosebire de
anunţul lui, patronul îmi recomandă ca eu să-mi public numele şi
neapărat telefonul, ca să arăt că sunt afacerist serios. Şi obligatoriu,
la spaţiul cu cerinţe pentru viitorul angajat, sunt îndrumat să trec:
„stăruinţă, atenţie, răbdare". Voi avea cert clienţi, iar eu trebuie să
le răspund frumos, trimiţându-le instrucţiunile pe care le-am primit la
rându-mi. Cam asta a fost tot. Sunt lăsat de capul meu cu mesajul: „Vă
urez să aveţi succes! Şi încă ceva: nu staţi degeaba!"
Concluzia? M-am transformat fără să ştiu - deşi intuiţia îmi spunea că
nu aşa se câştigă un venit cinstit - într-un „postac" de anunţuri „Vrei
să faci bani pe net?", pentru a-mi atrage colaboratori. Colaboratori
care mi-ar aduce fiecare câte 1,25 dolari atunci când se înregistrează
pe site-ul respectiv, pentru ca eu să ating pragul de 75 de dolari, fără
de care nu pot încasa „salariul". Este doar unul dintre numeroasele
exemple de „metode" de făcut bani care au împânzit mediul online. N-au
nicio legătură cu sondajele online reale.
Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-nu-reusit-fac-bani-net-1_50ad0f357c42d5a6638e0acc/index.html
Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-nu-reusit-fac-bani-net-1_50ad0f357c42d5a6638e0acc/index.html
Vânătoare de şomeri
Recomandarea angajatorului meu este să postez anunţuri de genul celor
publicate de el pe site-urile cu locuri de muncă pentru fiecare oraş în
parte. El a publicat şi-n ziare online, deci e harnic. Pentru ce trebuie
să fac asta?
„Când cineva îşi caută un loc de muncă, scrie mai întâi oraşul în care
el trăieşte şi apoi pe cele de lângă el." Numai că, spre deosebire de
anunţul lui, patronul îmi recomandă ca eu să-mi public numele şi
neapărat telefonul, ca să arăt că sunt afacerist serios. Şi obligatoriu,
la spaţiul cu cerinţe pentru viitorul angajat, sunt îndrumat să trec:
„stăruinţă, atenţie, răbdare". Voi avea cert clienţi, iar eu trebuie să
le răspund frumos, trimiţându-le instrucţiunile pe care le-am primit la
rându-mi. Cam asta a fost tot. Sunt lăsat de capul meu cu mesajul: „Vă
urez să aveţi succes! Şi încă ceva: nu staţi degeaba!"
Concluzia? M-am transformat fără să ştiu - deşi intuiţia îmi spunea că
nu aşa se câştigă un venit cinstit - într-un „postac" de anunţuri „Vrei
să faci bani pe net?", pentru a-mi atrage colaboratori. Colaboratori
care mi-ar aduce fiecare câte 1,25 dolari atunci când se înregistrează
pe site-ul respectiv, pentru ca eu să ating pragul de 75 de dolari, fără
de care nu pot încasa „salariul". Este doar unul dintre numeroasele
exemple de „metode" de făcut bani care au împânzit mediul online. N-au
nicio legătură cu sondajele online reale.
Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-nu-reusit-fac-bani-net-1_50ad0f357c42d5a6638e0acc/index.html
Citeste mai mult: adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cum-nu-reusit-fac-bani-net-1_50ad0f357c42d5a6638e0acc/index.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)